Fiecare lupta cum poate impotriva limbii in care se exprima. Unul foloseste anacolutul, altul pleonasmul. Unul vorbeste "ca si politician", altul evoca filmele "care le-a vazut". Printre formele rezistente de dispret la adresa limbii se numara insa si cliseul, exprimarea sablonarda, platitudinea fioroasa. Rar ti-e dat sa deschizi un ziar si sa nu gasesti formule batatorite pana la nevroza. Putini sunt cei care apar la televizor si nu te indeamna sa-ti pliezi urechile. Pana si copertele de carte au devenit spatii ale exprimarii cliseizate. Un discurs bont pentru un public lobotomizat " iata reteta succesului. O lume de plastic nu se poate simti implinita decat folosind o (noua) limba de lemn. Asa stand lucrurile, Dintre sute de clisee este rezultatul unei exasperari care nu mai poate fi tinuta sub control. Radu Paraschivescu aduna cateva zeci de clisee si le supune tratamentului ironic. Cartea lui e un minidictionar comentat de locuri comune, un bobarnac peste nasul celor care trec prin viata murmurand "Viata merge inainte", "Speranta moare ultima" sau "Balonul e rotund".
"