Editie ingrijita si prefata de Simona Popescu
Opere I. Poezii (800 p.) de Gellu Naum, editie ingrijita
si prefata de Simona Popescu, reuneste, in ordine cronologica, toate
cartile de poezie suprarealista ale autorului, de la debutul cu Drumetul incendiar (1936) pina la postuma Calea Searpelui (2002). Nu sint reluate volumele din anii ’50, cuprinzind literatura pentru copii sau texte conjuncturale: Asa-i Sanda (1956), Cel mai mare Gulliver (1958), Cartea cu Apolodor (1959), Poem despre tineretea noastra (1960), Soarele calm (1961), A doua carte cu Apolodor (1964).
„Poate ca fata si suprafata (binomul din titlul volumului
din 1994) ar putea fi o buna metafora textuala pentru ceea ce a scris, o
viata intreaga, Gellu Naum. Cuvintul suprafata nu are legatura
nici cu suprarealitatea, nici cu obisnuita semnificatie de dictionar.
Sensul trebuie cautat in alta parte: ca in cazul gemelor, «suprafata»
volumelor lui Gellu Naum este suma «fetelor» poeziilor lui, care creeaza
impreuna o structura cristalina cu «adincime» si stralucire, cu mare
putere de refractare/reflectare.” (Simona Popescu)
„Gellu Naum a fost oracolul unei mari religii. Ca numele uneia
dintre scrierile lui, el a fost Medium. Prin el a vorbit suprarealismul,
mai limpede ca oricind, mai de neinteles ca oricind. Poezia sa este
asemenea uneia dintre acele fisuri nelinistitoare si de neexplicat
survenite in zidul iluzoriu al cunoasterii.” (Mircea Cartarescu)
„In cazul lui Gellu Naum, foarte mult m-a impresionat si persoana,
pur si simplu mi-a fost drag din prima clipa omul acela. Si am vazut in
ce masura aceasta persoana este si text, si persoana, deci n-am mai
putut sa diferentiez. Il admir pina in ziua de astazi si, pentru mine,
este cea mai buna literatura romana pe care eu o stiu in ultimii
cincizeci de ani.” (Herta Müller)
„Între poezia «certitudinii eruptive», a «mediumnitatii noastre, a
tuturora», si cea a comediei limbajului, de subminare a previzibilului
rostirii, Gellu Naum si-a conturat un spatiu de maxima libertate a
imaginatiei, ce contrazice toate conventiile si in care intimitatea cu
misterul existential lasa mereu loc nelinistii, unei straniu-fascinante
anxietati.” (Ion Pop)
„Un stil foarte personal ademeneste in poemele lui Gellu Naum, un fel
de a vorbi detasat si energic, cu familiaritati si sarcasme tisnite in
serie, despre experienta singuratatii si a relatiei, despre cite se
intimpla si «cite nu se intimpla in noi si le uitam acolo».” (Lucian
Raicu)