In sapte texte relativ independente, Kundera isi expune conceptia personala despre romanul european ("arta nascuta din rasul lui Dumnezeu"). Unul dintre texte ii este consacrat lui Broch, altul lui Kafka, iar de la primul la ultimul rand, eseul este intesat de referinte constante la autorii care constituie stalpii istoriei lui personale a romanului: Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Tolstoi, Musil, Gombrowicz.
"Lumea teoriilor nu-mi apartine. Acestea sunt reflectiile unui practician. Opera fiecarui romancier contine o viziune implicita a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul: tocmai aceasta idee a romanului, inerenta romanelor mele, incerc eu sa o exprim." (Milan Kundera)