
Între anii '50
şi '60, în inima provinciei italiene se desfăşoară întâmplările
povestite în acest nou roman al lui Sandro Veronesi. În scenă sunt puse
două lumi diferite, dar paralele. De o parte, Şantierul, un petic de
pământ degradat, locuit de cei ''urâţi, murdari şi răi'' care
supravieţuiesc la marginea boom-ului economic: aici se va
refugia Salvatore, un băieţel fugit din Orfelinatul Îngeraşilor, aici
îşi va găsi profesori pe bătrânul Omero şi pe Miccina, şi apoi, un
prieten-elev în Pampa, copil singuratic şi sălbatic al aceluiaşi destin
pecetluit. De cealaltă parte, copiii abandonaţi de la orfelinat,
dominaţi de părintele Spartaco, fost misionar integralist cu o idee
fixă: să construiască, între măslini, un legendar monument psihedelic,
numai angrenaje şi tuburi de neon, înălţat spre lauda Fecioarei Maria ca
să ''reziste progresului care încearcă să o umilească''. La mijloc,
clocotirea burgheză a modernităţii, de care toate personajele acestei
anti-saga sunt, în mod disperat, străine; şi se va întâmpla chiar în
fatidicul an 1970, anul cheie al epopeii dezvoltării, ca ei, toţi, să
fie predaţi propriului destin de sacrificaţi. ''Troia'' arde, focul
netezeşte drumul noii civilizaţii, se naşte o nouă rasă de rataţi: cea
veche este ştearsă pentru totdeauna. O surprinzătoare dovadă de
clasicism expresiv al autorului cărţii ''Haos calm''. Un roman plin de
cruzime şi forţă, în care acţiunea şi suspansul se atenuează numai
pentru câteva clipe de emoţie, pentru ca apoi să-şi reia asaltul şi să
ne copleşească fără drept de apel.