Trăim azi sub tirania vorbei, „a vorbei umflate şi seci“, a vorbei care nu se întemeiază pe adevăr. Pe vremea marelui satiric, vorba se revărsa doar de la tribuna Parlamentului, de la masa Cluburilor de partid şi din ziarele de partid şi părtinitoare, poreclite de Caragiale trompete.
Spaţiul de manifestare a vorbei era însă destul de redus, dacă ne gîndim că demagogul de la tribuna Parlamentului era receptat doar de cele cîteva sute de parlamentari, iar gazetarul de tip Rică Venturiano, de cel mult o mie de cititori.
Azi, „vorba umflată şi seacă“ se revarsă 24 din 24 de ore din maşinăriile televiziunilor de ştiri mogulizate, din paginile ziarelor aparţinînd trusturilor de presă, de pe bloguri, site-uri şi mesaje găzduite de internet.

Fragment din eseul Dictatura trăncănelii